duminică, 9 mai 2010

Valea lu' Stan- cam thunderstormica---(9 mai a lui 2010)



Uff... incep cu un uff. Inca mai sunt ud cand scriu aici astea. Duminica. Seara. Azi a fost o zi frumoasa, ideala de stat in casa si de facut referate la Psihologie Sociala sau, sau...  de facut alte chestii mai constructive ;) . Vremea a fost foarte ironica si satirica. Ti-ar fi fost mila sa lasi si un caine afara pe o vreme cu fulgerase, tunete si ploaie cu galeata (am auzit ca in Oltenia a batut o grindinaaaaa...).
Ei bine. Nu si eu. Am zis asa.. duminica- zi de plimbare- la munte- Valea lui Stan. Dimineata erau niste noruleti mici care nu pareau deloc a fi amenintatori. Deloc. Aparentele inseala.

Vorbisem de cu seara cu Andrei Cz sa pornim de dimineata sa facem putina miscare pe Valea lui Stan, acea vale superba. Nu puteam da inapoi acu. Defapt nici nu vroiam sa dau inapoi. Vroiam sa ies din casa, din localitate, la un aer curat.



La 9.30 imi bate in geam Andrei, imi iau micul ghiozdanel cu niste haine de schimb, bocancii si o pelerina de ploaie, in caz ca...ar fi ceva stropi. Fara prea multa graba ajungem pe la baraj la Vidraru pe la vreun 11 fara un quarter. Imi incalt bocancii, imi pun bateriile in aparat si imi arunc pe umar micuta gentuta unde era aparatu si ceva monezi. De la baraj, de unde a parcat masina, am mers inapoi pe drum vreo jumatate de ora pana la intrarea pe traseu.

Am traversat vreo 2 tuneluri si am intrat pe o poteca care facea intrarea pe Valea lu Stan.


Se observa ca era ud pe acolo, semn ca inainte fusese o mica ploicica si era destul de inorat. Eu ma consider de obicei o persoana norocoasa, cand ies la munte, in medie prind si eu vreme fara furtuna sau ploi in jumate din cazuri.

Intram pe Vale si mergem de-alungul firicelului de apa si-l traversam cand pe o parte, cand pe alta. Niciodata nu am mai fost la inceput de mai in zona asta si nu mica mi-a fost mirarea sa vad zapada (destula) exact in drum. Hmm... nu o stiam acolo cand am fost ultima oara. Pe dedesubt nu puteam sa trecem asa ca am mers pe deasupra .




Dupa putin timp peisajul se mai deschide putin si apar primele caderi de apa de-alungul cheiului si bineinteles pentru mine a fost motiv bun de a trage o mica poza.. sau mai multe.





Am gasit cel mai mic melc pe care l-am vazut vreodata . Era ceva mai mic decat o unghie de la deget.




Am fost acuzat ca am pozat niste chestii putin slinoase? Oare asa-i? Eu nu cred. Brotacu era meserias rau si a stat nemiscat un sfert de ora.






A inceput sa picure, dar nu era sa sperie pe nimeni, acum incepe partea cea mai frumoasa traseului, cu mici cascade, scari suspendate care scartie la fiecare adiere a vantului.












...Si am ajuns la partea unde trebuia sa ne descaltam pentru a putea trece mai departe, apa ajungea pana la fese. Tocmai atunci a inceput partea nasoala, pentru ca vremea s-a schimbat radical. A inceput sa ploua torential si intr-un minut eram ud pana la piele si nici nu bagasem un deget in apa. Cel mai bine a fost de Simona , care a fost carata in carca de Andrei. Totusi apa aia era rece ca gheata. BRRR!! N-o sa o uit prea curand.







Eh! si ploaia incepe si mai violent si incep sa dea cu tunu. Cand am vazut primu fulger si primu tunet, am simtit un fior rece pe sira spinarii. Am zis ca nu-i deloc a buna. Asta ne mai lipsea. Am gasit o scobitura intr-o stanca si am zis sa asteptam pana ce se opreste ploaia si bubuiala. Si dadea , nu gluma, nu se juca. Fiecare fulger  facea impresia in inima mea. De udat nu mai aveam nimic de udat. Aveam fiecare coltisor imbibat cu apa. Pentru a feri hi-techu de apa, am bagat telefonul si aparatul foto intr-o punga si apoi in rucsacel.




Am stat cam o ora acolo. Era bine ca eram feriti de ploaie, dar tunetele.. yoy! cum se auzeau in valea aia, erau amplificate si dadeau impresia ca erau langa tine.
S-a oprit ploaia, nu se mai auzeai pocnete si incet si cu atentie am pornit mai departe. De acum incolo atentie mare, pentru ca raul se umflase si era greu cu traversarea dupa o parte pe alta. Ne descaltam de bocanci la fiecare trecere. Plus de asta, stancile acum erau foarte alunecoase , nu aveai deloc aderenta, un pas gresit si te puteai alege cu un picior rupt sau mana rupta. Nu a fost cazul .







Am mai mers putin si am scapat de rau care era involburat. Si am intrat in padure. Ce pot sa spun- padurea e ca de poveste- precum in filme cu lepriconi si cu zane.






Am dat apoi intr-o mica poienita apoi am urmat iarasi poteca prin padure pana unde am dat de o coada barajului, una din cozile barajului Vidraru unde era o cascadaaa.. uriasa.





Am uitat un amanunt. Prin acea padure se gasesc ursi, si chiar mirosea a Zoo. Am invatat ca pentru a nu te intalni cu ursuletu in cale, trebuie sa stie de prezenta ta acolo, si era nevoie de galagie, de zgomote. Ce sa fac? Am scos telefonul din rucsac, din punguta protectoare si am dat ceva sa cante acolo. Daca a fost o idee buna? Da, a fost, pentru ca nu l-am vazut. Ca mai sunt si lupi, or fi, am citit ca sunt si din aia. Singurul animal intalnit a fost cainele, defapt vreo 2 catelusi, cam rai si agitati ca ne tot latrau, dar ...cum e si acea vorba, canii latra, caravana trece, am trecut mai departe

Din poteca de padure am dat intr-un drum care duce la baraj la vidraru. Am mai mers cam 1 ora intre timp mai facand catva poze cu locurile.













Si cam asta a fost. MMM a durat cam 5-6 ore traseu. UFF..pacat de ploicica..uff..

4 comentarii:

mada spunea...

foarte tare...am prins si eu ploi torentiale in drum spre baraj, stiu cum e, dar valea lui stan am parcurs-o pe o vreme superba...poate data viitoare mai spui si tu la lume:)

Lavinia spunea...

tu ai ceva cu ploile torentiale care vin pe enasteptate, aducand tunete si fulgere... *vezi Leaota*

Bury spunea...

Cu LEOTA nu se poate compara nimic. Asa ceva nu prinzi nici daca vrei. LEAOTA e de departe numaru unu la thunderstorms. Grindina. Vant care o smuls copaci . Fulgere care bat la cativa metri de tine. Ploaie de 40L pe metri patrati. Cateva ore. de 2 ori. A fost un fleak. Ne-a ciuruit.

Kinder spunea...

ciucii..ai grija de u!!!
puuup