Clopotei in Alergare

    

          15 decembrie, 2013. Nici n-a inceput inca sa miroasa pe la case a cozonac copt si nici porcul nu a apucat inca sa guite sau sa-si viseze cutitul si nici cand bucatele de pe masa de Craciun nu sunt inca gata si nici cand colindatorii inca n-au inceput sa cante si nici cand Stefan Banica Junior n-a apucat sa-si deschita recitalurile la Sala Palatului ca sa anunte ca a sosit iar Craciunul - mare eveniment mare caci cu 10 zile inainte de Craciun, pe aleile din campusul Universitatii Politehnice s-a tinut prima editie a "Clopotei in Alergare",  un preambul si o familiarizare cu traseul "Gerarului", o alergare de grup necompetitiva pentru a vesti sosirea sarbatorilor de iarna, evenimentul avand si un scop caritabil.
Participarea la "Clopotei in Alergare " a fost pe baza de donatie optionala iar banii stransi urmeaza sa fie folositi pentru achizitionarea aparatului RetCam Fundus Camera pentru noua sectie de Terapie Intensiva Nou Nascuti de la Spitatul Marie Curie. Acei participanti care au donat au primit din partea organizatorilor clopotelul magic oficial de alergator de pus la incaltari. Ca sa se simta spiritul de sarbatori, organizatorii indemnau pe alergatori sa-si scoata de la naftalina costumul de MosCraciun, de Craciunita, cornitele de ren sau ...rena, de elf, de spiridus sau eu stiu ce alt personaj mistic de sezon.

       Era cam ora 8 dimineata, ma uit pe geam, c-o mana in sold si cu alta tinand cana de ceai verde aburinda, si-mi zic, printre sorbituri: "Ioooi, dar cata ceaaaata-i! Dar ce s-a intamplat cu cladirea din fata? Unde a disparut ?". Era ca si cum cineva a venit cu o imensa guma de sters si s-a apucat sa stearga din peisaj asa cum faci in Photoshop cand esti egocentrist si ii stergi pe ceilalti din cadru ca sa fii doar tu singur. Scot termometrul pe geam si vad ca sunt -4 grade. PERFECT!! Temperatura ideala de o alergare usoara duminicala cu miros de sarbatori. Imi promit ca o sa bag un vin fiert cu scortisoara dupa alergatura.

Ora 8.30, Langa Pod Grozavesti

            Iesind pe usa caminului, nici nu se vedea la mai mult de 50 de metri si un frig de-mi clantaneau dintii. Merg vreo 2 minute dupa care incep sa maresc pasul. Si-l maresc, si-l maresc apoi nici nu mi-am dat seama ca am inceput sa alerg. Nici nu a trecut un minut ca m-am si incalzit si nu am mai (re)simtit frigul de afara. Dupa 10 minute de alergare usoara ma intalnesc langa cladirea rectoratului din campus si cu ceilalti 2 daci sprinteni: Dragos si Octav. Asta-i si echipa noastra pentru Gerar si este si prima data cand am alerga in echipa. Eram foarte curios sa vedem cum ne descurcam. Clanul Dacilor Sprintenti s-a marit in ultima luna prin cooptarea lui Octav, darz alergator junior, o stea in devenire, dac cu un real potential.

            Am crezut ca centrul de comanda pentru "Clopotei in Alergare" si startul s-ar da de langa cladirea rectoratului (pentru ca asa a crezut Dragos). Dar nuuu, punctul de intalnire era in corpul Facultatii de Inginerie Electrica, pe scurt ..FIE. Nestiind niciunul unde se afla am inceput sa o luam pe ghicite si sa vedem care unde e. Ca noi, rataciti in ceata-la propriu (ceata care inca nu se lasase, destul de deasa cu vizibilitate redusa sub 50 de metri), mai erau si alti alergaciosi.  Inarmati cu GPS si  intreband si pe niste trecatori ajungem sa gasim si cladirea FIE.

Mosii rataciti 

            Intram in hol. Caldurica. Sunt destui Mosi Craciuni si Craciunite, sunt si cativa reni, si mai e si un brad de Craciun cu cadouri sub el. Frumoasa atmosfera. Mai lipsea doar Hrusca cu Leru lui si totul era perfect. Apropo, stie cineva ce este ala LER?!

               Urmeaza check-in, schimbare in Mos Craciun, 1-2 poze inainte de start si suntem gata de alergare.

              Eh! si cum nu aveam niciun costum de Mos Craciun am pus pe "fratmo" cu o zi inainte sa-mi caute si mie unul, orice, fara vreo pretentie, ca tot avea el drum prin "Europa". Ma suna de la fata locului  si-mi zice.."Ba vezi ca am gasit aici la un chinez un costum, cica are de toate, nadragi, haina, caciula si chiar si barba! Cat costa? Stai sa intreb. Cica 15 lei. Daca e bun? Cica nu e de copil, e de adulti one size si cica e de calitate. Cate vrei? Unu? Bun. Atunci iau 2". I-am zis sa ia doua ca nici Dragos nu avea si 15 lei pare un pret obscen de mic pentru un costum de Mos Craciun "cu de toate"!

           Ne intoarcem in holul lui FIE unde am inceput sa ne metamorfozam in Mosi Craciuni. Ii dau lui Dragos kitul de mos si incepe sa se imbrace. Nici nu baga bine piciorul pe-un crac al pantalonului ca s-a si crapat. Baga si celalalt picior si cand sa-si ridice nadragii de mos, i se crapa intre picioare. Nervos, Dragos zice ca: "imi bag picioarele, alerg in colanti". La haina rosie de mos, barba si caciula nu au fost intalnite dificultati tehnice. Vazand ca sunt asa fragili, am zis ca sa ii bag mai cu grija  si reusesc sa ii iau pe mine fara sa ii rup. Materialul parea destul de  fragil si daca m-ar fi tinut o tura de traseu as fi fericit. Iau si haina, imi aranjez barba, imi pun fesul si-mi aranjez clopotelul la adidasi si...Voile! In 1 minut am devenit un Mos Craciun in adidasi gata de alergare.

Nu se putea totusi brad fara cadouri si Mosi Craciuni fara brad si  
cadouri fara Mosi Craciuni 

Mosi Craciuni in actiune....ta naaa

             A urmat apoi  mini sedinta tehnica dupa care iesim afara pentru o poza de grup in fata cladirii si incet incet ne aliniem pentru START.

Mini sedinta tehnica

Poza de grup de dinainte de START

         Prima tura se recomanda sa o alergam incet, compact, dupa care, fiecare poate sa dea cate ture vroia. Noi  ne-am propus sa facem aproximativ 3 ture de traseu, 3x3.5 km

O mica incalzire inainte de pornire nu strica niciodata

         Si..3...2...1..si START. Ma pozitionez undeva langa Octav si Dragos, in partea superioara a plutonului si incepem sa alergam usor. Nici nu mi-am mai pornit gps-ul, ca am zis sa alergam incet si sa ne bucuram de cursa ca era tare frumos si ca nu in fiecare zi alergi imbracat in Mos Craciun fara ca cineva sa te intrebe daca ai vreo problema. Cum ar fi sa  alergi in iulie, in Herastrau, de unul singur, la 40 de grade, imbracat in pantaloni de Mos Craciun, cu haina plus fes in cap si cu barba aia. Ar fi...pura NEBUNIE! Eu cred ca ai trezi cel putin cateva suspiciuni, ai ridica cateva sprancene de la cativa trecatori daca nu, poate, chiar mai multe. Daca stau bine si ma gandesc, nu ar fi o idee rea ca antrenament pentru "Alergare in Clopotei" pentru aceia nerabdatori si carora le lipsesc atmosfera de Craciun. Tot asa: grup numeros, compact , alergatori imbracati in rosu, in Mosi Craciuni sau reni, pentru o tura de Politehnica sau de ce nu, o tura de lac in Herastrau. Fabulatii, fabulatii!

           Si... au trecut 3 minute de la start si ma uit in urma la grupul compact, foarte frumos ceea ce vad; o mare de oameni imbracati in rosu fiecare avand cate-un clopotel  care contribuie la creerea aceastei faine atmosferi, chiar daca afara gradele sunt putin sub zero si e si putina ceata. 
           Cei cativa trecatori de pe aleile din Politehnica se opresc si se uita. Nu stiu ce sa zica. Parca sunt putin uimiti  la vederea atator Mosi Craciuni. Octav a venit pregatit de acasa si a impartit ciubucuri in forma de bastonas copiilor pe care i-a intalnit pe traseu.

Dacii Sprinteni care-s pregatiti pentru Gerar

          Dupa 10 minute incerc sa fac o rupere de ritm si in sprint il depasesc pe Dragos si imi iau avant vreo 10 metri in fata lui. Dragos incepe sa strige la mine.."Ba Buri ba! Vezi ca ti s-au rupt pantalonii in fund". Fiind complet concentrat pe alergarea mea, nu m-am uitat la evolutia pantalonilor. Calitatea buna a marfii garantate chiar de catre vanzatorul chinez era doar o strategie de marketing. Pantalonii parca incepusera sa se dezintegreze. Se rupsesera intre picioare iar materialul de pe picioare parea a fi mancat de molii. Acelasi lucru l-a observat si unul din fotografi care de pe bicicleta, trecand pe langa mine, imi zice: "Domnu Mos Craciun, vedeti ca aveti pantalonii rosi de molie!".  Zic doar un traditional "Ho ho ho!" si imi vad mai departe de alergare (gandurile mele erau acum indreptate catre chinez). Nici nu am parcurs jumatate de tura ca deja pantalonii mei incep sa dispara de pe mine.

         Cand imi mai zice inca un mos, care m-a depasit, ca pantalonii mei au inceput sa se rupa am zis ca..gata!... jos cu ei!, dar macar sa fac o tura completa cu ei.

Pantalonii mei de Mos in plina dezintegrare

         Glumind putin, au zis ei organizatorii sa scoatem costumul de mos de la naftalina, l-am scos si eu, dar se pare ca am uitat sa pun naftalina si doamnele molii si-au facut de cap cu pantalonii mosului.

          Dupa o tura ma opresc si il rog pe Octav sa ma ajute sa scap de pantalonii de Mos (ca sa alerg doar in colantii de alergare). Ii prind cu mainile de partile  laterare si ii smulg de pe mine in cateva secunde  ca la un show cu cipandei. Acum ma simt mai bine si pot sa alerg in voie.

          Frigul isi face simtita prezenta si observ ca eram plin de promoroaca iar pe barba se formasera turturi de gheata.

        Dupa prima tura majoritatea alergatorilor s-au oprit la coltul cu bunatati din interiorul cladirii FIE si nu au mai continuat cursa. Acum grupul de alergatori  nu mai era compact si eram raspanditi pe o distanta destul de mare. La jumatatea celei de-a doua ture in jurul nostru mai erau decat vreo 3-4 alergatori atat in fata cat si in spate. Atunci propun lui Dragos ca ne ajung 2 ture si sa mergem sa mai socializam si noi un pic ca apoi dupa ce ne facem noi turele pleaca toata lumea. Octav e putin dezamagit de ordonanta de urgenta; ar fi vrut sa mai alerge putin.

       Intram inapoi in cladirea FIE, luam un corn, cativa biscuiti deliciosi cu scortisoara si niste ceai cald si ne facem loc prin multime. Ehe, dar ce bine-i la caldurica!

Dupa nici 5 minute, Octav, care-si termina ceaiul si cornul, zice ca.. nu mai are stare si ca ar mai baga o tura. Isi rearanjeaza barba si fesul si iese sa mai faca o tura. Dragos se uita dezamagitor in urma lui si se indreapta spre mine cu o privire dezamagita si-mi zice "Stii ce ? parca ar mai fi mers inca o tura", pauza cateva secunde dupa care continua resemnat "...dar lasa, ca ajung astea 2 ture".

        Ne schimbam din Mos Craciun in haine de civili , mai ne perindam putin prin acel hol mare al Facultatii de Inginerie Electrica, mai mancam un corn, mai bem un ceai, o cafea, mai mancam niste biscuiti, mai mancam iar  un corn, intre timp ajunge si Octav care-si termina tura de circuit nr 3, se schimba si el, dupa care usor usor ne indreptam fiecare catre casa lui.

         Si cam atat despre "Alergare in Clopotei" editia 2013. A fost o alergare frumoasa si inedita. Atmosfera a fost frumoasa si calduroara, totusi ma asteptam sa fim ceva mai multe persoane la aceasta alergare. Dupa estimarea mea cred ca aproximativ intre 40-60 de persoane am luat startul la acest eveniment. Punctul cu bunatati a fost excelent, cornurile si biscuitii deliciosi. Ma bucur ca aceasta componenta a echipei Dacii Sprinteni pentru Gerar s-a miscat bine si ca am alergat intr-un ritm constant. De asemenea  am avut si posibilitatea sa-l vad alergand pentru prima data pe proaspat alergatorul Octav, care de putin timp s-a apucat si el sa alerge tintind ca in 2014 sa alerge si el la o proba de maraton. Se descurca bine si face progrese si cred ca ne vom atinge obiectivul la Gerar, acela de a termina semimaratonul in mai putin de 2 ore.

          Pana data viitoare, toate cele bune, Craciun Fericit si Sarbatori Fericite!

          P.S. Multumesc pentru poze fotografilor  Bechea Paul si Radu Cristi care au realizat aceste frumoase poze.