Bucegi::: 30-31 oct 2010:::

Se anunta la meteo un weekend deosebit de frumos de cald fara nici un norisor pe cer si deci fara ploaie. Astia de pe weather.com anuntau pentru Vf Omu o minima de -3 si o maxima de 6 grade ceea ce pentru perioada asta este destul de mult.

Nu am stat prea mult si am inceput sa sunt sa vad cine are chef de o mica plimbarica pana acolo si sa ramanem peste noapte la vreo cabanuta de pe platou. Defapt, prima optiune era Piatra Mare daaaaaar...nenea cabanieru de acolo a spus ca nu este deschis cabana in weekendu cu pricina asa ca ne-am/m-am orientat spre Bucegi.

Creasta Piatra Craiului

Ziua 1 Pitesti-Moeciu-Magura – Prapastiile Zarnestilor- Cabana Curmatura.

Ziua 2 Cabana Curmatura- Refugiul si Vf Ascutit- Vf La Om(2238 m)- Refugiul Funduri

Ziua 3 Refugiul Funduri – La Prepeleac- Crucea Granicerului- Cabana Valea lui Ivan.

Ziua 4 Cabana Valea lui Ivan- Satic- Pitesti

   Marti dupa amiaza pe la vreo 2-3. Somn de frumusete Ma trezesc si vad o fereastra de messenger cu foarte multa agitatie, mesaje multe, buzzuri, semne de punctuatie prea multe  cu un ultim mesaj scris cu majuscule si bolduit “BURY SUNA-MA!! URGENT!!”. Era Octav.  Am luat telefonu si cu ochii intredeschisi,il sun. “Alo ! Ce e ma asa urgent? S-a intamplat ceva?”.. Octav “Nu. Ba! Hai la munte in Piatra Craiului”..i-am zis “A!? Cum? Ce? Stai asa, lasa-ma sa analizez putin si te sun in 10 minute”.  Stiam ca Ioana  ne invitase pentru sambata si duminica la o bere la Garofita . Impuscam mai multi iepuri dintr-un foc. Rezolvam si dilema “cum/cu ce ajung la Garofita?”, faceam si creasta Pietrei Craiului si apoi coboram la Garofita. L-am sunat si i-am zis ca ok, sa conteze pe mine ca vin.

Concert Guns N Roses- 21 sept 2010 Romexpo, Bucuresti

      Anu asta a fost un an foarte bogat in trupe internationale care ne-au vizitat anul acesta. Printre cele mai sonore  nume amintesc un AC/DC, Aerosmith, Metallica, Iron Maiden, Rammstein, Guns N Roses. La ultimul am avut si eu onoarea si privilegiul sa fiu prezent. Concertul a fost la Romexpo, Bucuresti 21 September

Cum am aflat de stire ca Guns N Roses sosesc la Bucuresti, telul meu a fost sa ajung si eu pentru ca e una din trupele mele preferate.  Cum  nu gaseam doritori care sa ma insoteasca, si ma consolasem cu ideea ca ma duc singur, norocul mi-a suras si vad la Mada ( http://www.vpcod.blogspot.com ) un status “bai , care mergi la guns?”.  Ioi! Si uite asa mi-am comandat un bilet prin Mada cu vreo 4-5 saptamani inainte de eveniment. 

Balea-Caltun-Vf Negoiu...si inapoi

.

Duminica dimineata pe undeva pe la 8 dimineata m-au cules si pe mine din fata blocului si am pornit spre Balea. In masina eram eu, Bogdan (pilotul ), Mari si Andrei, Andrei care in alte randuri era el pilot si un neobisnuit al banchetei din spate, lucuru recunoscut chiar de el.
Vesti bune! Astia de la meteo au prezis ca va fi o zi frumoasa in toata tara fara nori si zero sanse de ploaie, chiar si la munte- posibil cativa nori razleti pe cer dar doar asa de décor.

Prin Fagaras: Fereastra Zmeilor, Lacul Capra

-->

Foarte cald in ultima vreme. Caldura mare. Sambata, zi ideala de a evada din jungla orasului si de a iesi putin la munte la o mica tura de o zi sau jumate de zi prin Fagaras.

Era sambata de dim si-i dau lui Andrei un mic mesaj sa-l intreb daca vrea sa urcam putin pe munte de la Balea pe la Lacu Capra si apoi pe Vanatoarea lui Buteanu.

-->

Mi-o dat buzz pe mess pe la vreo 10.40.. :)) “BUZZ..da Bury..mergem. La 11.20 sa fii gata!!” . Oki. Bun. Era timp ajungeam la 1.30..maxim..2 fara un sfert la Balea si apoi sa urcam si ajungeam pana la vreun 8-9 inapoi la masina. Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Cine se gandea ca tocmai acum in aceasta zi premergatoare zilei de Sfanta Marie toata Romania, dar toata Romania se duce la Balea.

Sighisoara Medievala 2010 - "Intoarcerea Cavalerilor"

Festivalul Medieval de la Sighisoara se desfasoara anual in ultimul weekend al lunii iulie. Timpul este dat inapoi si in cetate se simte cu adevarat aerul medieval. In cele 3 zile de festival pe strazile cetatii nu au lipsit demonstraţiile cavalereşti, prezentările de arme, turnirurile cavalereşti, şcolile de lupte medievale, dar şi cele de dansuri medievale, concertele unor formaţii precum Pontice, Trabucos (Portugalia), Terpischore, Grafic sau Lyra, precum şi piesele de teatru - toate cu iz medieval. Ca turist, daca vroiai sa intri in atmosfera evului mediu puteai sa iti inchiriezi sau sa cumperi straie la preturi rezonabile (erau chiar indicatoare cu "straie de inchiriat").

La o mica plimbarica prin Cozia.

Era joi. 25 iunie. Eram prin Bucuresti pe la Universitate cand dintr-o data imi vine sa-l sun pe Andrei. Si il sun.
“- Alo!. Salut Andrei
-Salut Bury!
-Andrei tu ai treaba sambata? Esti ocupat?
-Nu.
-Bine atunci! Hai in Cozia.
-Suna bine. “
Si s-a aranjat. Sambata de dim pe la 8 era la mine sa ma ia sa mergem la o mica plimbarica prin Cozia. Astia de pe la tv pe la meteo tot amenintau cod galben..cod galben. Eh! Asa au zis si cu o sapt inainte si mi-au stricat planurile. De data asta nu am vrut sa le dau ascultare. Indiferent, ploaie ori ba, eram pregatit.
Dimineata in Pitesti era destul de inorat. Cu o seara inainte plouase destul de bine. Plecam deci pe la un 8 de la mine si ajungem undeva pe la 10 si vreo 15 la Cozia, in parcare.Cozia-manastirea.Norii parca nu mai era asa multi dar de jos, se vedea cum la varful Cozia era destul de inorat- era un nor mare care parca statea. Toti norii se miscau, se plimbau, numai acela hotarase sa ia o pauza exact acolo pe varf.

...cu personalu'

Vineri ultimul examen la psiho. Am zis sa ma rasfatz si eu putin sa fiu putin boem- asa ca spre Pitesti am zis sa ma intorc cu un personal autentic. Personalul de 8 si 10. I se mai zice si trenu fantoma. Practic desi e arhiplin, nu ai loc nici in picioare, la casele de bilete bate vantu, nimeni nu-si ia bilete. Mi-am invatat lectia. Mai acum cativa ani(sa fie 5 ani?) acelasi tren, vine controloru… i-am aratat biletu – s-a uitat lung la mine si s-a uitat asa chioras la mine pe sub ochelari. Sila, repros,tristete. I-a luat ceva timp pana ce si-a gasit instrumentul de capsat.Intre timp aia de pe langa mine”eta ba si la asta, si-a luat bilet”. Cred ca eram singuru din vagonu ala care avea bilet. Cred ca l-am si jignit pe nas. Deja lumea ma stia.”Ala cu bilet”. Si de atunci cu personalu,doar cu nasu. Si nasu om de treaba, ii dai cat ai , cat vrei si ti l-ai facut preten. Imi era asa un dor de un personal. Nu mai mersesem de ceva vreme. Mi-era dor de scartaitul acela inconfundabil al rotilor cand franeaza ori cand trenu e in curba, de canapelele alea maro de piele prafuite de acum 40 de ani, de usile si geamurile care nu se inchid niciodata ca lumea si de faptu ca toate se deschid la fiecare oprire a trenului

Ntz ntz ntz... no piece of respect!

Some dude paid me to read in his place while he's watching football matches from Fifa World Cup 2010. He made me an offer i couldn't refuse...

1 mai- Buila

1 mai in buila

Uite ca veni iar 1 mai.Si a trecut. 1 maiu lu 2010.Normal ca a trecut, doar timpu nu sta pe loc, asta doar daca nu ai gasit o cale de a tine timpu in lesa. Of ce bine ar fi fost.
E fain , sa scrii o postare despre 1 mai dupa ce a trecut 1 iunie, la mai bine de 1 luna distanta-e mai greu cu adusu aminte. Dar na. Acu si ce daca, mai bine mai tarziu decat niciodata....
Hm.. Ca sa urmez traditia , normal 1 mai la munte. Dupa ce anu trecut o fost Tusnadu cu Lacul Sf Ana si cu Tinovu Mohos, si mai in urma pe meleagurile Vrancioaiei , pe cheile Tisitei, si mai mai in urma Curmatura, anu asta a urmat Buila.

Valea lu' Stan- cam thunderstormica---(9 mai a lui 2010)

Uff... incep cu un uff. Inca mai sunt ud cand scriu aici astea. Duminica. Seara. Azi a fost o zi frumoasa, ideala de stat in casa si de facut referate la Psihologie Sociala sau, sau...  de facut alte chestii mai constructive ;) . Vremea a fost foarte ironica si satirica. Ti-ar fi fost mila sa lasi si un caine afara pe o vreme cu fulgerase, tunete si ploaie cu galeata (am auzit ca in Oltenia a batut o grindinaaaaa...).
Ei bine. Nu si eu. Am zis asa.. duminica- zi de plimbare- la munte- Valea lui Stan. Dimineata erau niste noruleti mici care nu pareau deloc a fi amenintatori. Deloc. Aparentele inseala.

Vorbisem de cu seara cu Andrei Cz sa pornim de dimineata sa facem putina miscare pe Valea lui Stan, acea vale superba. Nu puteam da inapoi acu. Defapt nici nu vroiam sa dau inapoi. Vroiam sa ies din casa, din localitate, la un aer curat.

PASTE FERICIT!!

Harti Creasta Fagaras 3D

Curmatura - 2010(reloaded mah )

A trecut ceva vreme din septembrie de la ultima mea iesire la munte (Parangu Mare) unde a fost socant de furtunos asa ca am asteptat cu nerabdare prima tura pe 2010 . Si unde? Curmatura! What a biutiful place.



Sambata dimineata la autogara in Pitesti trambitele au sunat si ne-au adunat: Ionut (Pana) , Mada, Octav (care este om bun), Dragos (Octav’s bro’) , Horica, Adriana, Andreea , Ile si... si.... EU. Cam frigulet in acea dimineata si nenea soferu cu autoaru simtea nevoia sa intarzie. La 6.30 ar fi trebuie sa o ia din loc...dar...pana la urma s-a hotarat sa-si faca aparitia si dumnealui maxi-taxi pe la 6 si 45.



Planu era simplu luam autocaru (care pana la urma s-a dovedit a fi un maxi-taxi) de Brasov, coboram la Moeciu si apoi o taiem prin Magura cu destinatia Cabana Curmatura...DAAAAAAAR... in Campulung...Oare ...Oare cine suna? Hm ...Ioana...!! “Vreau si eu...”. “Ok Ioana. Vino! Te asteptam”
Ajungem in Moieciu spre ora 10 fix si 20 si asteptam cumintei pe Ioana. Intre timp am micodejuno-pranzit si am aflat cateva informatii cruciale de la localnici despre traseu .




Ioana nu s-a lasat mult asteptata, a prins o ocazie fulger si s-a alatura grupului , care de altfel era putin galagios si nerabdator .



Ne-am urnit la drum. Am urmat poteca care ne duce spre satul Magura. Iesind din
Moeciu si urcand pe niste delusoare peisajul devine splendid, Bucegiul se vedea fantastic in ziua aceea, casute care aburinde erau imprastiate p-ici pe colo si noi care , dotati cu minunatii ale tehnologiei moderne faceam poze la foc automat.



Am traversat pitorescul sat de munte Magura si am coborat in poteca care duce spre Prapastiile Zarnestilor, dar pentru ca eram putin in intarziere am hotarat sa nu mergem prin prapastii si sa o taiem mai repede prin padure pentru a nu ne prinde noaptea.







Iesind din padurice oprim la un mic popas unde ne astepta Balosu. Balosu este un catel de-al locului al naibii de urat si de negru , care s-a gudurat pe langa noi cersind un biscuite- si a obtinut cativa.

S-a lasat putin racoarea , cerul era putin inorat , dar peisajul era superb, zapada era buna , nu mare pentru a nu ne face deplasarea anevoioasa.

Ajungem intr-un final si la cabana , unde ne intampina cei doi frumosi Saint-Bernarzi, 2 cutzu foarte blanzi si prietenosi. Ii salutam, facem check-in-ul si intram in camera.



Ne schimbam si iesim in sala de mese. Imediat si-a facut aparitia si pisica cabanei – o hoata si o pofticioasa.




Sparg o ceapa si ospatul bogat incepe cu mancaruri din cele mai alese, pateu, carne de porc la conserva, sardinaaa, branza:X , salata boef, clatite, ceapa udate din plin cu litrul de vin al lui Octavel.



Am comandat cate un ceai bun si apoi un vin fert de la bucataria cabanei si atmosfera a inceput sa se incalzeasca, am inceput a povesti din vechile noastre intamplari , iesiri, ocazii, am incins o mima si apoi octav a intrat in scena spunand bancuri la foc automat..pentru a 2-a oara. Din pacate stingerea s-a dat la ora 11 cand cabanierul ne-a indicat sa ne intoarcem catre camere.




In soba, focul ardea, iar afara cerul era plin de stele de-ti venea sa le culegi de pe cer si sa la bagi in buzunar. Ne alegem si locurile de dormit si ne intindem sacii de dormit ..care a avut . Primim vizita de la vecinii nostrii de la masa cu care am jucat mima . Eu, obosit fiind m-am bugat in sac cu speranta de a adormi. Nici o sansa. Eram atat de obosit incat nici somnu nu se obosea sa vina sa ma ia asa ca nu am putut inchide in ochi pana dimineata.Asa am putut asista la noua cariera a domnului Octav si anume aceea ce fochist. Toata noaptea a bagat lemne in soba , a ajuns pana la si performanta de a spinteca busteni cu briceagul.

Dimineata ningea asa de frumos iar unele persoane care au dormit sub patul meu (paturile erau supraetajate )s-au plans un pic ca nu au putut dormit pentru ca am scartait..patul..ha ha.




Am iesit la poze pe langa cabana , am papat putin si ne-am luat rucsaceii in spate si am luat-o la pas cu destinatia Bran. Am ales pentru intoarcere traseul banda albastra prin Prapastii. Ne-am luat ramas bun de la catelusi promitand ca ne vom mai intoarce si am purces .





Ziua a fost ideala pentru plimbare cu un cer incredibil de senin. Cu toate ca unele pers se grabeau a ajunge mai repede acasa ...am facut mai orice pentru a nu ne grabi, lungi sedinte de poze... batai cu zpada....alte poze.... he he.







Drumul prin padure nu a durat mult si am ajuns in Prapastiile Zarnestilor. Iarna nu-i ca vara dupa cum bine spunea un dobitoc si parca Prapastiile sunt mai frumoase iarna, inzapezite .






Am facut cateva poze de grup, am mai rontait la o cioco mica si ne-am facut drum printre peretii falnici de piatra.







Dupa vreo 2 ore ajungem la sfarsitul partii frumoase al acestui traseu, unde lasam muntii in spate si facem un popas scurt la Gura Raului.








De aici ar trebui sa mergem catre Bran la propunerea lui Octav care a zis ca stie el un drum printre sate si o scurtatura care sa ne duca acolo. Eu sunt de parere ca nici el nu mai stia prea bine drumu.






Eu am simtit ca suntem niste soldati pe un camp de batalie dintr-un razboi : noroi, sarma ghimpata, iar noroi, campuri pustii, caini. Pana la urma a scos-o la capat si ne-a dus la poalele castelului Bran.







Am asteptat sa vin autobuzul care sa ne duca spre casa , spre Pitesti. Si iar nu a fost un autocar si a fost un maxi-taxi. Desi lumea statea in picioare in maxi, soferu a insistat sa ne ia si pe noi , asa ca pana in Campulung am mers mai mult in picioare.


A fost o iesire frumoasa cu vreme excelenta!