La o mica plimbarica prin Cozia.

Era joi. 25 iunie. Eram prin Bucuresti pe la Universitate cand dintr-o data imi vine sa-l sun pe Andrei. Si il sun.
“- Alo!. Salut Andrei
-Salut Bury!
-Andrei tu ai treaba sambata? Esti ocupat?
-Nu.
-Bine atunci! Hai in Cozia.
-Suna bine. “
Si s-a aranjat. Sambata de dim pe la 8 era la mine sa ma ia sa mergem la o mica plimbarica prin Cozia. Astia de pe la tv pe la meteo tot amenintau cod galben..cod galben. Eh! Asa au zis si cu o sapt inainte si mi-au stricat planurile. De data asta nu am vrut sa le dau ascultare. Indiferent, ploaie ori ba, eram pregatit.
Dimineata in Pitesti era destul de inorat. Cu o seara inainte plouase destul de bine. Plecam deci pe la un 8 de la mine si ajungem undeva pe la 10 si vreo 15 la Cozia, in parcare.Cozia-manastirea.Norii parca nu mai era asa multi dar de jos, se vedea cum la varful Cozia era destul de inorat- era un nor mare care parca statea. Toti norii se miscau, se plimbau, numai acela hotarase sa ia o pauza exact acolo pe varf.



Traseul nostru pe care trebuia sa-l urmam era urmatorul: banda galbena de la DN 7 imediat la 5 minute dupa traversarea barajului Turnu- poiana “La Musetelul”- “La Troita”- (de la Troita apar marcajele banda rosie si banda alabastra, merg impreuna vreo 15 min dupa care se despart noi am tine banda albastra pana sus)- Manastirea Stanisoara- Muchia Vladesei- Vf Bulzu (1580m)- Vf Ciuha Mica(1629m)- Cabana Cozia(1573m-la 2 pasi de Cabana Cozia se afla si Varful care domina Masivul Cozia-> Vf Cozia 1668 m)-(la cabana este un adevarat nod de trasee- banda rosie, banda albastra, punct albastru, triunghi rosu, cruce rosie,triunghi alabastru.Noi am ales ruta de intoarcere banda rosie) - Muchia Turneanu- Muchia Traznita- (banda rosie se reintalneste cu banda rosie si banda albastra, tinem de aici banda rosie pana la manastirea Turnu )- “La Troita”- Manastirea Turnu- Baraj Turnu- Parcare Manastire Cozia.


Ne-am schimbat ca de traseu si ne indreptam pe sosea catre Barajul Turnu , il traversam si mai mergem vreo 5 minute pana ce intram in padure si dam de traseul marcat dunga galbena . Incepe urcarea. Timp de 40 de minute am tot urcat prin padure ..urcus..urcus..si iar urcus. Era ciudat ca pamantul era uscat. Inseamna ca nu prea plouase de cateva zile pe acolo, in schimb era clar ca pe acolo au fost cateva furtuni de toate frumusetea. Foarte multi copaci erau rupti si scosi din radacini. Sunt 5 ani de cand merg in Cozia an de an , dar acum erau foarte multi copaci daramati, multi dintre ei erau rupti de la jumatate, unii erau cazuti in grup, ca la domino.


Era cea mai buna vreme de plimbare: era racoare,adia vantul, nici prea cald , nici prea frig.
La Troita pauza 5 minute si apoi am luat poteca catre Manastirea Stanisoara.






Eh aici erau niste vacute la pascut exact in drumul nostru. Toate tentativele noastre de a le face sa se dea intr-o parte sau sa le manam au fost in zadar. Pur si simplu nu vroiau sa se miste. Mestecau iarba si se uitau lung la noi. Ii ziceam lu Andrei: “Uite-te si tu la vaca asta din fata noastra,sta ca vaca-n drum”. Am stat 15 minute pana s-au miscat. Era o poteca mai ingusta si nu prea puteam sa ne facem loc pe langa ele.Nici nu vream cumva sa le agitam ca exista sansa sa ne ia in coarne. A! Amandoi aveam tricouri rosii iar nenea bourasu care era undeva mai in fata si ne cam privea fix.




Aveam de gand sa fac niste pozici la floricelele care erau prin padure, dar stiam ca eram contratimp si am cam renuntat. Trebuia sa ajungem foarte devreme acasa . Am cam renuntat la pauze si am mentinut un ritm foarte alert. De obicei acest traseu de la Cozia de la manastire pana sus , la Vf si Caban Cozia se face in cam 5 ore si jumatate . Ei bine noi am facut cam 3 ore si vreo 35-40 min.






Asa…trecuram si de vacute. Padure, din nou, foarte multi copaci culcati la pamant. Urcus..urcus ..urcus..nori.. nu ploaie, doar nori cenusii..urcus.










Cu o jumatate de ora inainte de a ajunge sus pe platou, parca dintr-o data s-a pus un frig. Dar friiig. Imediat. Fes, geci, pantaloni. Eh, nu numai noi am dat de frig ci si aparatul meu foto. Daca pana atunci am reusit sa mai fac cateva cadre cu peisajele si 2-3 floricele, ei bine dand de frig , acumulatorii mei care sunt cam batranei au cam dat semne de oboseala si nu au mai vrut sa aprinda dracovenia aia de aparat foto. Si-au revenit tocmai cand s-a mai incalzit(asta cand am terminat traseul) asa ca am mai facut cateva pozici cu nenea telefonu(nu calitate prea buna dar decat deloc fura bune si alea).
Ajungem si sus. Wow! Ca sa vezi. Eram intr-un nor- in norul care se vedea de jos si care nu se deplasa. Era o ceata de nu vedeai la cativa metri . Si da, vantul facea ca frigul sa fie …si mai frig. Era atat de frig incat si cu geaca si cu hanorac , fes de iarna, tremuram din toate incheieturile. Si eu si Andrei. De abia asteptam sa ajungem la cabana pentru ca stiam ca ne asteapta un ceai cald.






In cabana, la sala de mese, de nerecunoscut. Totul era nou fata de toamna lu 2009. Mesele inca luceau si miroaseau a lac. Nu era timp de pierdut asa ca acolo am stat doar 1 ora. Ne-am desfofolit am pus repede de un picnic campanesc (traiasca cpf-ul). Recomand ceaiul de muguri de brad de la cabana. Foarte bun si revitalizant.
Cand am iesit de la caldurica afara pe drumu de intoarcere pe muchia Turneanu, ceata era si mai densa, chiar nu se vedea nimic la 3 metri si era si mai frig.





Dupa cam aproximativ 40 de minute am iesit din nor si am mers intr-un ritm foarte rapid pana la masina. Am trecut pe langa troita, Manastirea Turnu, apoi pe langa Olt, traversaram baraju si apoi in parcare la Cozia lui Mircea cel Batran. Jos, la Olt, vremea se facu foarte frumoasa, toti norii de pe cer disparura, cu exceptia unuia singur.