...cu personalu'

Vineri ultimul examen la psiho. Am zis sa ma rasfatz si eu putin sa fiu putin boem- asa ca spre Pitesti am zis sa ma intorc cu un personal autentic. Personalul de 8 si 10. I se mai zice si trenu fantoma. Practic desi e arhiplin, nu ai loc nici in picioare, la casele de bilete bate vantu, nimeni nu-si ia bilete. Mi-am invatat lectia. Mai acum cativa ani(sa fie 5 ani?) acelasi tren, vine controloru… i-am aratat biletu – s-a uitat lung la mine si s-a uitat asa chioras la mine pe sub ochelari. Sila, repros,tristete. I-a luat ceva timp pana ce si-a gasit instrumentul de capsat.Intre timp aia de pe langa mine”eta ba si la asta, si-a luat bilet”. Cred ca eram singuru din vagonu ala care avea bilet. Cred ca l-am si jignit pe nas. Deja lumea ma stia.”Ala cu bilet”. Si de atunci cu personalu,doar cu nasu. Si nasu om de treaba, ii dai cat ai , cat vrei si ti l-ai facut preten. Imi era asa un dor de un personal. Nu mai mersesem de ceva vreme. Mi-era dor de scartaitul acela inconfundabil al rotilor cand franeaza ori cand trenu e in curba, de canapelele alea maro de piele prafuite de acum 40 de ani, de usile si geamurile care nu se inchid niciodata ca lumea si de faptu ca toate se deschid la fiecare oprire a trenului




Trenu era la 8 si 10. Cu Traficu din Bucuresti, ajung in gara in basarab cu un minut inainte sa plece.
Alerg si ma urc in ultimu vagon. Era lume buluc. Caut un loc intr-un compartiment,imi arunc rucsacu pe undeva pe sus si ies pe culoar. Vacarm si neliniste .Am stat acolo cu capu pe geam vreo 30 de minute si am contemplat pana a venit controloru. Intru in compartiment caut 5 lei in rucsac , ii dau nasului , multumeste si se duce in compartimentul urmator.Mersu cu nasu pe personal e sport national.Ies inapoi pe culoare. Agitatie. I felt like in Heaven.



Mersu cu sageata, cu acceleratu, intercity si /sau rapidu este asa de plictisitor. Nici nu poti sa deschizi geamu in sageata, nici nu poti sa faci miscare. Iti iei locu care ti-e scris pe bilet te asezi si stai si nu se intampla nimic. Toata lumea sade linistita si fie asculta muzica in mp3, vorbeste la telefon, citeste o carte.Liniste . Si mersu e asa linistitor, parca mergi cu metrou sau cu busu.Nici nasu parca nu mai e asa de treaba. Mai greu se lasa induplecat si daca nu ii dai cat vrea el, nu te intelegi cu el (spre ex. Jupuitu de pe Piatra Neam-Bucuresti). In schimb pe personal e alta treaba. Numai liniste nu gasesti. E alta mancare de peste. Vezi persoane cu gaini si gaste sub brat, cu snopu de ceapa verde sub brat, cu bidoane de branza . Lumea vorbeste tare. Zgomotul rotilor de fier este acompaniat cu zgomotul spargerii semintelor de floarea soarelui. Erau niste tipi langa mine jucau septica pe tuica(joc de societate). In 1 ora au dat gata 2 kile de tuica. Stii cum mirosea a tuica. Distilerie nu alta. Zic sa ma pedepsesc si eu un pic. Imi scot cartea de psihologia copilului si-mi recitesc materia de examen. Lucru pe care nu l-am facut decat cu 1 zi inainte de examen. Lepra.



Am ajuns la 11 sara . In aproape 3 ore cat a durat calatoria mea am citit de vreo 2 ori materialu. Mi-a parut rau ca nu am avut si eu mana de seminte. E cea mai tare chestie sa stai cu coatele pe geam, sa vezi un apus fain si sa spargi o samanta linistit- ca tot omu.