.jpg)
Pe 11 octombrie am alergat cel de al 6-lea meu
maraton de sosea si al 9-lea overall si pana acum a fost cel mai cel mai greu.
Cand am
inceput eu sa alerg nu mi-am inchipuit ca un maraton poate fi atat de greu,
adica nu e floare la ureche, dar cu pregatire atenta din timp se poate termina
fara prea mari batai de cap. Eram deja calit de alte 8 maratoane si drept
urmare nu imi puneam prea mari problem legate de terminarea lui, daaar aici la Budapesta am fost aproape de primul DNF (did not finish), a fost pentru prima data cand
pur si simplu am zis ca nu mai pot. Si
asta dupa doar primii 17-18 km. Am muncit mai mult ca niciunde sa termin un
maraton si fiecare kilometru a fost o adevarata provocare si am dus o lupta “la
baioneta” pentru fiecare metru.
Inamicul
numarul unu, responsabil de toate acestea a fost CALDURA! A fost o temperatura destul
de ridicata si anormala pentru aceasta perioada a anului. Cu o zi inainte,
prognoza pentru amiaza era de 26 de grade, dar pana la urma au fost doar 29-30.
Avand in vedere ca s-a alergat pe sosea si ca cea mai mare parte a traseului a
fost lipsita de umbra, probabil termometrul ar fi aratat undeva la 40-45 de
grade la nivelul soselei- temperatura destul de neprielnica pentru alergare. In plus mai este vorba si de aclimatizarea
organismului pentru temperaturi scazute astfel incat altfel simti 30 de grade la
miez de vara si altfel le simti la jumatate de octombrie.
