1 mai- Buila

1 mai in buila

Uite ca veni iar 1 mai.Si a trecut. 1 maiu lu 2010.Normal ca a trecut, doar timpu nu sta pe loc, asta doar daca nu ai gasit o cale de a tine timpu in lesa. Of ce bine ar fi fost.
E fain , sa scrii o postare despre 1 mai dupa ce a trecut 1 iunie, la mai bine de 1 luna distanta-e mai greu cu adusu aminte. Dar na. Acu si ce daca, mai bine mai tarziu decat niciodata....
Hm.. Ca sa urmez traditia , normal 1 mai la munte. Dupa ce anu trecut o fost Tusnadu cu Lacul Sf Ana si cu Tinovu Mohos, si mai in urma pe meleagurile Vrancioaiei , pe cheile Tisitei, si mai mai in urma Curmatura, anu asta a urmat Buila.


Multa lume nici nu prea a auzit de Buila(A? Buila ..cum? Si unde e asta? La mare?). Nu-i nici de mirare avand in vedere accesibilitatea si posibilitatile de cazare. E un loc aparte, spectaculos, nu prea batut de picior de om. Doar cunoscatorii si amatorii de catarari stiu de Buila. Mai exact Buila este un Parc National (Parcul National Buila- Vanturarita).

Asaaa...Sa incepem. Am plecat din Pitesti in directia Cabana Cheia undeva vineri pe la 5 dupa amiaza. M-au insfacat direct dintr-o parcare de Kaufland. Totul putea sa ia o intorsatura putin nefavorabila iar unumaiu planificat la cort la munte se putea transforma intr-un gratar in spatele blocului.
Spre iesirea din oras, nenea Ionut, pilotu , a avut marea neplacere sa intre in fundu unui Espero care o franat brusc in fata lui si pe seama unei alte neatentii venite din partea unui ..alt tip care facea semne disperate dintr-o alta masina ca ceva nu e in regula. In fine , viteza mica a facut sa aiba doar numarul putin strambat si cateva mici urme pe plastic. S-a cazut la mica intelegere si am mers mai departe.

Asa..mai departe.. La iesire din Pitesti catre Rm Valcea , ditamai alaiu de masini.Pentru ca se lucreaza pe un sens se formase o coada de masini de peste 15-20 km. Un drum care in conditii normale ar fi trebuit parcurs in cam 1 ora maxim... de data aceasta a fost nevoie de 2 ore si vreun sfert. FIX.




Am ajuns in Rm Valcea, am trecut de el in directia Olanesti si apoi stanga pana in olanesti spre satu cheia. La iesirea din satu cheia urmeaza partea mai putin frumoasa a traseului. Drum forestier aprox 25 km. Loganu e facut pt asa ceva dar nu acelasi lucru se poate spune despre o masina cu garda mai spre sol, fiecare denivelare e simtita la maxim. Aia 25 km fura parcursi in cam aprox 2 ore. Viteza melcului- ca sa o spunem si altfel. Nu puteai sa-i dai mai tare pe drumu ala , plus ca se facuse si intuneric. Am ajuns la un moment dat unde era nevoie sa traversam un rau. In oricare alta perioada a anului ar fi mers traversarea lui fara nici o problema , dar de data aceasta cu topireaza zapezii a fost putin umflat iar nivelul apei ajungea undeva la nivelul genunchilor..oleaca mai mare peste nivelul pragurilor. Decizie: am lasat masinile acolo si urma sa mergem vreo 20-25 min pe jos pana la cabana cu rucsacii si cu corturile in spinare. Noroc cu niste tipi cu un jeep care erau in trecere si ne-a ajutat cu 2 drumuri sa ne care bagajele si pe noi. Singurul care s-a incumetat sa traverseze raul (si a si reusit) a fost Coco.

Era 11 juma seara cand am ajuns si ne-am apucat sa ne intidem corturile(cortul lui Horia inca mai avea nisipul din Sulina)...Am scos ceva de mancare la miez de noapte si cu niste berici in juru focului impreuna cu alte persoana de pe la cabana ... pana pe la 4 dimineata. Apoi la corturi




Ziua 2.




Ziua 2 a inceput cu Octav, care tocmai a sosit si el din Pitesti si a simtit el nevoia sa dea trezirea de dimineata. El a ales sa vina de a 2-a zi , sambata de dimineata , din motive obiective, alaturi de Dragos (his Bro) si Adriana. Ma asteptam sa fie frig noaptea pentru perioada asta a anului la cort. A fost foarte ok.Nici un pic de racoare in cort..dar daca deschideai fermoaru...era destul de chilly.. Se pare ca am subestimat calitatile termoizolante ale sacului meu de dormit.

Pentru a 2-a zi era prestabilit un traseu care ar fi trebuit sa ne duca sus pe creasta Builei, dar pentru ca ne-am miscat mai greu si am plecat de la corturi pe la vreun 12 dupa amiaza si pentru ca nu aveam timp sa ne mai intoarcem , varianta unui traseu de creasta a iesit din calcul.

Am luat traseu triunghi albastru-triunghi rosu prin padure pana la un punct de unde acestea se despart urmand a merge mai departe pe triunhiu rosu...pana..pana dam de peisaj.




Traseu a inceput pe albia unui parau care trecea pe langa cabana si apoi pe poteca marcata.Am observat ca nu e asa circulat acest traseu... Potecile din Buila nu sunt ca autostrazile din Fagaras sau Bucegi.

Drumul nostru ar fi trebuit sa dureze cam 1 ora jumate pana intr-o poienita unde ar fi trebuit sa fie o intersectie si cu ceva peisaj asupra imprejurimilor. Dupa vreo 2 ore de mers...nu am gasit decat o mica poienita unde intr-adevar era o intersectie de alte poteci ...ceva mai multa zapada si foarte multi copaci..inalti ...si peisaj...lipsa. Dar era zapada. Era ceva.



Am mers mai departe si dupa 1 ora un pic cate un pic se putea zari si altceva in afara de padure si zapada de juma de metru.







Am dat intr-o poienita de la poalele unui munte unde am stationat cam vreo 2-3 ore. Cald, adierea placuta a vantului, un petec de pamant uscat imprejmuit de zapada.. si-am hotarat sa trec la o mica sesiune de plaja.



Octav a zis ca n-ar strica sa-si etaleze chiloteii customizati de el insusi si sa sara putin prin zapada. Ioana a descoperit ca sanii sunt foarte aerodinamici si ajutatori in atingerea de viteze ametitoare la datu cu punga pe zapada. Priviti pozele. Mai mult nu am ce sa spun despre asta. :D









Niste poze, niste cicolata si biscuiti si apoi repejor catre cabanutza ca ne astepta sa facem si noi un mic gratarel..sa continuam traditia gratarelor de 1 mai.
Viteza mare la intoarcere.
Acolo ce sa vezi ..cozi ..cozi la gratar. Singurul gratar de acolo era suprasolicitat . Am asteptat... ce sa facem. Am scos conservele si ceapa ca pana s-ar fi eliberat magaoaia aia de gratar ar fi durat ceva timp.

In seara asta si mai multa lume la foc , comparativ cu seara precedenta...cred ca erau spre 40 de persoane. Cu greu mai gaseai vreun loc liber pe vreuna din bancutele din jurul focului.




Ziua 3



In ziua asta am zis sa facem o mica plimbarica pe Cheile Cheii. Nu sunt departe de cabanuta ..la vreo 10 minutele. Cheile sunt destul de spectaculoase si interesante si foarte multe flori prin poienita.















Am reajuns la corturi, le-am strans , ne-am luat rucsacii si apoi spre masini, unde le-am parcat, la vreo 20 min inaintea rauletului involburat care era riscant de trecut.


Octav care venise cu masina pana la cabana, defapt dragos, fratele, a ramas cu masina la jumatea raului si...a cam luat apa bine. a trecut apa de praguri si a intrat in masinuta.



Cu ajutorul unui nenea care a tractat batrana dacie din albia raului si cu ajutorul propriilor umeri am impins/tras masina din rau. Desi luase ceva apa, in cam 1 ora si un pic era aproape ca si uscata si mai curata. Am plecat de la Buila cu gandul si speranta de a ne reintoarce. Buila are multe de oferit si trasee bune.