Curmatura - 2010(reloaded mah )

A trecut ceva vreme din septembrie de la ultima mea iesire la munte (Parangu Mare) unde a fost socant de furtunos asa ca am asteptat cu nerabdare prima tura pe 2010 . Si unde? Curmatura! What a biutiful place.



Sambata dimineata la autogara in Pitesti trambitele au sunat si ne-au adunat: Ionut (Pana) , Mada, Octav (care este om bun), Dragos (Octav’s bro’) , Horica, Adriana, Andreea , Ile si... si.... EU. Cam frigulet in acea dimineata si nenea soferu cu autoaru simtea nevoia sa intarzie. La 6.30 ar fi trebuie sa o ia din loc...dar...pana la urma s-a hotarat sa-si faca aparitia si dumnealui maxi-taxi pe la 6 si 45.



Planu era simplu luam autocaru (care pana la urma s-a dovedit a fi un maxi-taxi) de Brasov, coboram la Moeciu si apoi o taiem prin Magura cu destinatia Cabana Curmatura...DAAAAAAAR... in Campulung...Oare ...Oare cine suna? Hm ...Ioana...!! “Vreau si eu...”. “Ok Ioana. Vino! Te asteptam”
Ajungem in Moieciu spre ora 10 fix si 20 si asteptam cumintei pe Ioana. Intre timp am micodejuno-pranzit si am aflat cateva informatii cruciale de la localnici despre traseu .




Ioana nu s-a lasat mult asteptata, a prins o ocazie fulger si s-a alatura grupului , care de altfel era putin galagios si nerabdator .



Ne-am urnit la drum. Am urmat poteca care ne duce spre satul Magura. Iesind din
Moeciu si urcand pe niste delusoare peisajul devine splendid, Bucegiul se vedea fantastic in ziua aceea, casute care aburinde erau imprastiate p-ici pe colo si noi care , dotati cu minunatii ale tehnologiei moderne faceam poze la foc automat.



Am traversat pitorescul sat de munte Magura si am coborat in poteca care duce spre Prapastiile Zarnestilor, dar pentru ca eram putin in intarziere am hotarat sa nu mergem prin prapastii si sa o taiem mai repede prin padure pentru a nu ne prinde noaptea.







Iesind din padurice oprim la un mic popas unde ne astepta Balosu. Balosu este un catel de-al locului al naibii de urat si de negru , care s-a gudurat pe langa noi cersind un biscuite- si a obtinut cativa.

S-a lasat putin racoarea , cerul era putin inorat , dar peisajul era superb, zapada era buna , nu mare pentru a nu ne face deplasarea anevoioasa.

Ajungem intr-un final si la cabana , unde ne intampina cei doi frumosi Saint-Bernarzi, 2 cutzu foarte blanzi si prietenosi. Ii salutam, facem check-in-ul si intram in camera.



Ne schimbam si iesim in sala de mese. Imediat si-a facut aparitia si pisica cabanei – o hoata si o pofticioasa.




Sparg o ceapa si ospatul bogat incepe cu mancaruri din cele mai alese, pateu, carne de porc la conserva, sardinaaa, branza:X , salata boef, clatite, ceapa udate din plin cu litrul de vin al lui Octavel.



Am comandat cate un ceai bun si apoi un vin fert de la bucataria cabanei si atmosfera a inceput sa se incalzeasca, am inceput a povesti din vechile noastre intamplari , iesiri, ocazii, am incins o mima si apoi octav a intrat in scena spunand bancuri la foc automat..pentru a 2-a oara. Din pacate stingerea s-a dat la ora 11 cand cabanierul ne-a indicat sa ne intoarcem catre camere.




In soba, focul ardea, iar afara cerul era plin de stele de-ti venea sa le culegi de pe cer si sa la bagi in buzunar. Ne alegem si locurile de dormit si ne intindem sacii de dormit ..care a avut . Primim vizita de la vecinii nostrii de la masa cu care am jucat mima . Eu, obosit fiind m-am bugat in sac cu speranta de a adormi. Nici o sansa. Eram atat de obosit incat nici somnu nu se obosea sa vina sa ma ia asa ca nu am putut inchide in ochi pana dimineata.Asa am putut asista la noua cariera a domnului Octav si anume aceea ce fochist. Toata noaptea a bagat lemne in soba , a ajuns pana la si performanta de a spinteca busteni cu briceagul.

Dimineata ningea asa de frumos iar unele persoane care au dormit sub patul meu (paturile erau supraetajate )s-au plans un pic ca nu au putut dormit pentru ca am scartait..patul..ha ha.




Am iesit la poze pe langa cabana , am papat putin si ne-am luat rucsaceii in spate si am luat-o la pas cu destinatia Bran. Am ales pentru intoarcere traseul banda albastra prin Prapastii. Ne-am luat ramas bun de la catelusi promitand ca ne vom mai intoarce si am purces .





Ziua a fost ideala pentru plimbare cu un cer incredibil de senin. Cu toate ca unele pers se grabeau a ajunge mai repede acasa ...am facut mai orice pentru a nu ne grabi, lungi sedinte de poze... batai cu zpada....alte poze.... he he.







Drumul prin padure nu a durat mult si am ajuns in Prapastiile Zarnestilor. Iarna nu-i ca vara dupa cum bine spunea un dobitoc si parca Prapastiile sunt mai frumoase iarna, inzapezite .






Am facut cateva poze de grup, am mai rontait la o cioco mica si ne-am facut drum printre peretii falnici de piatra.







Dupa vreo 2 ore ajungem la sfarsitul partii frumoase al acestui traseu, unde lasam muntii in spate si facem un popas scurt la Gura Raului.








De aici ar trebui sa mergem catre Bran la propunerea lui Octav care a zis ca stie el un drum printre sate si o scurtatura care sa ne duca acolo. Eu sunt de parere ca nici el nu mai stia prea bine drumu.






Eu am simtit ca suntem niste soldati pe un camp de batalie dintr-un razboi : noroi, sarma ghimpata, iar noroi, campuri pustii, caini. Pana la urma a scos-o la capat si ne-a dus la poalele castelului Bran.







Am asteptat sa vin autobuzul care sa ne duca spre casa , spre Pitesti. Si iar nu a fost un autocar si a fost un maxi-taxi. Desi lumea statea in picioare in maxi, soferu a insistat sa ne ia si pe noi , asa ca pana in Campulung am mers mai mult in picioare.


A fost o iesire frumoasa cu vreme excelenta!